Apariția lui Virgil Mazilescu în spațiul poetic românesc produce efecte semnificative pe două paliere: pe de o parte, prin extensia onirismului (fiind cunoscută apartenența poetului la grupul oniric, alături de Leonid Dimov, Dumitru Țepeneag, Emil Brumaru, Virgil Mazilescu, Florin Pucă, Iulian Neacşu, Sorin Titel, Florin Gabrea, Virgil Tănase), iar pe de altă parte prin acea intersecție dintre ecourile suprarealismului și deschiderea spre o formulă originală, cu un lirism ce se definește prin esență și miniatural, prin reverii și aglutinări ale realului. Poeziile lui Mazilescu se citesc prin decriptarea imaginilor și mai puțin prin analiza textuală.
Alina Bako
