Poet cu un livresc care „accentuează funcția ornamentală a imaginii”, conferind rostirii „ușoara prețiozitate a oricărui ritual” (Ion Pop),
Al. Andrițoiu scrie o poezie „saturată de efecte, de propria sa alură somptuoasă” (Gheorghe Grigurcu). Poetul a fost recunoscut ca dând „nou ton lirismului trubaduresc” și capabil „să estetizeze fără impietate pe Eminescu” (I. Negoițescu). Despre poetul Constelației lirei au scris critici de referință care au conturat la modul convingător specificul autorului. Ceea ce cred că se cuvine reținut în mod deosebit este că Al. Andrițoiu rămâne poetul ale cărui „forme lirice sunt departe de creația concepută ca mimesis” (Petru Poantă).
Mircea Moț
