„Poetul scrie în două registre. Unul merge în linia tradiţională, cu un sentiment mai acut al urgenţei şi o notă pronunţată de origina-litate în evocarea milenarei suferinţe. [...] Emblema lui mi se pare a fi lupul singuratic, lupul de jertfă, hăituit şi dat prăzii în mijlocul unui ocean de zăpadă. [...] Al doilea registru liric al lui Valeriu Matei este mai acut, mai explicit modern. Semn că poezia basarabeană n-a așteptat pe firoscoşii publicişti de la Bucureşti pentru a se sincroniza. Ea a intrat, când a putut, în ritmurile şi în spiritul timpului, fără a-şi părăsi, propriu-zis, fantasmele.”
Eugen Simion
„Po(i)etica lui Valeriu Matei se distinge printr-un intelectualism fin, estetizat, fără glacialitate raţională, manifestat şi într-un citadinism elevat. [...] Discursul filosofic se susţine cu un vizionarism şi cu o bună ordonare compoziţională, care contrapunctează gravitatea şi solemnitatea sau oracularitatea.”
Mihai Cimpoi
