Poemele lui Vintilă Ivănceanu propun o ipostază originală a unei lumi inocente și desfrânate, atee și religioasă, victimă și călău, pentru că, spune poetul, fiecare ființă umană poate împrumuta oricare dintre aceste roluri, în situații diferite, în momente diverse ale existenței. Păstrând trăsăturile esențiale decelate în volumul de început și regăsibile în cele publicate în ultimele volume, lirica lui Ivănceanu rezistă timpului și izbuteşte oglindirea expresivă a unor etape semnificative ale umanității.
Alina Bako
