Tudor Nedelcea este o prezență sensibilă în istoriografia noastră literară, în eminescologie și în viața culturală românească din ultimele decenii [...]. S-a preocupat de reconstituirea justițiară a unor dimensiuni tabuizate ale personalității lui Eminescu, în speță a celor ce țin de publicistica ce abordează problemele sacrului, ale „antisemitismului”, ale românilor de pretutindeni, ale istoriei românilor (el identificând în poet și un istoric, un gânditor al istoriei ce-l completează pe gânditorul-artist). Nu putem să nu fim de acord cu afirmația lui Theodor Codreanu că Tudor Nedelcea „a devenit unul dintre cei mai avizați cunoscători ai publicisticii eminesciene” [...]. De acest spirit polemic, susținut de obiectivitate documentară, de vervă literară, de putere argumentativă de punere a tuturor lucrurilor în dreaptă cumpănă și de spulberare a dublului standard al „judecătorilor” lui Eminescu și defăimătorilor-dilematici sunt pătrunse și articolele și studiile din volumul de față.
