Academia Română, forul suprem de consacrare a valorilor intelectuale și de cercetare fundamentală de vârf din România, are încă de la înființare și menirea de a veghea asupra dezvoltării României. Academia Română a construit la 1866–1867, în mod simbolic, România întregită cu decenii multe înainte de făurirea statului național unitar în 1918. A făcut acest lucru prin primirea în rândurile sale a unor savanți și scriitori din Basarabia, Bucovina, Transilvania, Banat, Maramureș, pe lângă aceia din România timpului, condusă de principii Alexandru Ioan Cuza și apoi Carol I. Periodic, această instituție-simbol a națiunii române a identificat direcțiile strategice de dezvoltare a țării, alcătuind proiecte utile ca ghiduri pentru conducătorii politici, pentru instituțiile de interes național. În anul 2014, continuând exercițiul de planificare strategică, un grup de specialiști din institutele Academiei Române și experți din mediul academic au identificat principalele direcții strategice pentru relansarea societății românești ca o societate modernă, competitivă internațional în domenii ca: educație, cercetare științifică și inovare, resurse naturale și energie, industrie, economie, siguranță alimentară, calitatea vieții și ocuparea forței de muncă. Ca model de proiect major cu impact asupra dezvoltării României în context european se prezintă proiectul „Danubius R.I.”, care ilustrează modul cum resursele naturale pot fi valorificate pentru interesul național și european.
Acad. Ioan Aurel POP
