„Mediul citadin are pentru poetul clujean o funcţie consola-toare şi proteguitoare. [...] Dornic a se asimila oraşului, de a se încadra organic, Gurghianu e flămând de datele lui nemijlocite, senzoriale. Instrumentul lui favorit e «notaţia», adică înregistrarea fidelă, devotată, «stenografierea» realului, care dobândeşte astfel un aspect discontinuu, pulverizator, pointilist. [...] Aşa cum pastoralul programatic a devenit bardul «anotimpurilor cetăţii» şi cum sentimentalul debordant a devenit ironicul glacial şi imperturbabil, specialistul subtilei perifraze, reprezentantul vorbirii neaoşe s-a tansformat într-un cerebral, într-un estet.”
Gheorghe Grigurcu
