Prezentare în limba engleză:
The project of this work was born following discussions with the late academic Răzvan Theodorescu regarding this unique work of its kind, called the “Écorché”
As is known, the term refers to the skinned man (“flayed man” in English, “jupuitul” in Romanian). Created by student Constantin Brâncuşi at the National School of Fine Arts in Bucharest, the work was begun in 1901, under the guidance of anatomy professor Dimitrie Gerota, and completed in 1902, as the school's graduation work. Although intended for the study of the anatomy of muscles, vessels and nerves by students of Medicine and Fine Arts, the work was equally a work of art of certain value.
What neither of the two authors (Gerota and Brâncuşi) knew when the Écorché was created is that both would later achieve immortality.
As a great surgeon and anatomist, Gerota gave his name to the renal fascia becoming one of the proper names listed in the “Nomina Anatomica” (currently “Terminologia Anatomica”), the international standard for human anatomical terminology.
Brâncuşi as the father of modern sculpture, the one who definitively breaks away from the academic past and has the courage to render the essence of forms. In his creation, however, the Écorché occupies a special place, it is proof of his rich anatomical knowledge, acquired following the dissections made under the guidance of Gerota, but also a proof of his perfect mastery in figurative art.
Prezentare în limba romana:
Proiectul lucrării de față s-a născut în urma unor discuții cu regretatul acad. Răzvan Theodorescu privind această operă unică în felul ei, numită „Ecorșeu”.
După cum se știe, termenul desemnează omul jupuit („flayed man” în engleză, „jupuitul” în română). Realizată de studentul Constantin Brâncuși la Școala Națională de Arte Frumoase din București, lucrarea a fost începută în anul 1901, sub îndrumarea profesorului de anatomie Dimitrie Gerota, și terminată în anul 1902, ca lucrare de absolvire a școlii. Deși destinată studiului anatomiei mușchilor, vaselor și nervilor de către studenții la Medicină și la Arte Frumoase, lucrarea era în egală măsură o operă de artă de certă valoare.
Ceea ce nu bănuia niciunul dintre cei doi autori (Gerota și Brâncuși), atunci când a fost creat Ecorșeul, este că amândoi aveau să atingă mai târziu nemurirea.
Gerota ca un mare chirurg și anatomist, cel al cărui nume îl poartă fascia renală, unul dintre cele 300 de nume reținute în Nomina Anatomica Internationalis.
Brâncuși ca părinte al sculpturii moderne, cel care se detașează definitiv de trecutul academic și are curajul de a reda esența formelor. În creația sa, însă, Ecorșeul ocupă un loc aparte, este o dovadă a bogatelor lui cunoștințe anatomice, dobândite în urma disecțiilor făcute sub îndrumarea lui Gerota, dar și o probă a măiestriei lui desăvârșite în arta figurativă.
