Odată cu 23 august 1944, numele lui Nichifor Crainic a dispărut din viața publică iar cărțile sale au fost trecute la index, simpla citare a sa ca sursă științifică fiind interzisă. Din toamna anului 1944, acesta s-a retras în celebrul său „refugiu ardelean”, până în mai 1947, când s-a predat autorităților și a fost transferat la închisoare.
Între 1947–1962, Nichifor Crainic a ispășit 15 ani de pușcărie, după care a fost grațiat și încadrat ca redactor la Glasul Patriei, organ al Comitetului Român pentru Repatriere, ziarul românilor pentru străinătate, de unde s-a pensionat în mai 1968. A colaborat aici cu articole, reportaje, eseuri, portrete literare și artistice, evocări, cronici și recenzii între 1962 și 1972, până la moartea sa.
